Scriu in eter

22 iunie, La multi ani Sara!

2009-06-29T14:31:00.000-07:00

Sara are 4 ani, e o brunetica frumoasa si zglobie pe care Iulia o striga toata ziua.
"Sa-laaa, Saaa-la!" Se vad zilnic in parc, se imbratisaza, se pupa, se dragalesc. Cred ca pentru Iulia a devenit un ideal. Orice intrebare referitoare la jucarii, rochitze si alte nebunii de-ale fetelor are un raspuns invariabil din partea Iuliei, "Sara".
Pe 22 iunie am fost la party-ul Sarei.
Au fost copii mai mari, pe care micuta noastra ii studia indeaproape

Se pregateste sa imite tot ce vede, si dupa mocuta va dati seama ca e o pozna

Cand ii explic ca nu are voie, face pe suparata.

Imi pare rau ca nu am mai multe poze, si cu dragalasa sarbatorita si cu tortul si restul invitatilor.
Am uitat camera acasa si astea sunt pozicile care le-am primit.
Updatez daca mai primesc poze.

Poezii in casuta noua

2009-06-23T13:23:00.000-07:00

Primul post in "casuta" noua!
Multumesc Lala si piticilor ei care i-au lasat timpul disponibil pentru a face asa lucruri frumoase!

La cererea audientei pun textele poeziilor de care va vorbeam mai jos:

Catelus cu parul cret
Catelus cu parul cret
Fura rata din cotet.
El se jura ca nu fura
Si l-am prins cu rata-n gura.

Pisicuta
Pisicuta pis, pis, pis
Te-am visat azi noapte-n vis
Te spalai, te pieptanai,
Funda rosie-ti puneai.
De frumoasa ce erai,
mai frumoasa te faceai!

Tica, tica
Tica, tica, tica,
M-a certat mamica,
C-a mincat pisica
Toata mancarica.
Si-am plecat la scoala
Cu burtica goala.

Si acum cantecelul - poezie

Muc cel Mic
Muc, Muc, micuţule Muc,
Hai la joacă nu sta cuc!
Casa ta e mare, mare,
Capul tău pereche n-are
Uriaş ca un ceaun,
Muc, piticul nostru bun.

Iulia si poeziile

2009-06-19T15:10:00.000-07:00

Tot timpul am considerat chestia asta cu poeziile si copii invechita si chinuitoare.
Prin parc, in vizita sau cu cine stie ce ocazii mamicile isi puneau prichindeii sa recite poezii. Aveau, n-aveau chef mititeii, recitau ca sa-si poata apoi vedea de treaba linistiti.
Imi pusesem eu in gand sa nu fac asa niciodata.
Mereu cand zic "niciodata" nu imi iese.

De cand era mica am inceput sa-i recit poezia cu "Pisicuta, pis,pis, pis" (caci am repertoriu bogat :))). Avea Iulia cateva luni cred si nu i-o spuneam ca sa o invete, departe de mine gandul asta. I-o spuneam pentru ca mi se parea ca i se potriveste, ca e haioasa. O personificam poate inconstient cu Pisicuta.
Si am persistat cu recitatul. Periodic mai imi mai aminteam de Pisicuta si ne mai amuzam.
Acum vre-o luna, intr-o zi de-a ei cu limbarnita am deslusit "funda losie punea".
Stau pe ganduri, parca nu imi venea sa cred urechile.
O intreb: "Mama, spui poezii?"
Si incep eu: "Pisicuta......" si ea: "Pis, pisss"
Continui: "Te-am visat azi noapte-n....." si ea: "vis"
Si asa continuam pana aproape de final, cand preia conducerea si zice: "De umoasa ce ai,
Mai uasa ai" (varianta originala pentru cine nu o stie: "De frumoasa ce erai, mai frumoasa te faceai")
Nu stau mult pe ganduri, imi amintesc ca i-am mai spus si "Catelus cu parul cret".
Si incep: "Catelus cu parul..."si vine completarea "cret".
Si o recitam si pe asta impreuna.
Doua poezii deja, si n-am sunat pe nimeni sa dau vestea. Sun pe taica-su. Nu ma crede, rade si zice ca exagerez. Ii promit demo dupa-amiaza. Sun pe Buni, ma crede din prima si e mai emotionata ca mine.
Domane - ma gandesc, am imbatranit, m-am sonat sau fie-mea a inceput sa spuna poezii si eu ma umflu in pene? Nici nu stiu care parte ma mira mai tare, dar partea cu Iulia ma si induiosaza, uitandu-ma la ea cat e de mica, si-mi face si inima sa salte de bucurie, cat mi se pare de isteata.
Pana seara am inceract sa-mi amintesc ce-i mai spusesem si au mai iesit doua poezioare: "Tica, tica" si "Muc cel mic".
So, Iulia spune patru poezii. Cu ajutor ce-i drept.

Mai si Iunie

2009-06-18T15:28:00.000-07:00

Absenta lunga, o gramada de lucruri pe care as fi vrut sa le 'notez' pe blog si pe care sper sa nu le uit.

In mai as nota in ordine cronologica:
Iulia merge, alearga, singurica! Wow, credeam ca nu o sa mai spun asta odata. Eram asa nerabdatoare sa-mi vad iubita zburdand singurica prin toata casa incat nu m-am plans deloc de febra musculara, durerile de spate si alergatura luata in zilele imediat urmatoare. :)) n-am facut-o atunci, hai sa nu o fac nici acum.

Pe 22 mai am sarbatorit 14 ani de cand eu si taticul Iuliei suntem impreuna.
Am petrecut toata dupa amiaza impreuna, am iesit in parc, am ras mult, gandindu-ne ce era in mintea noastra cu 14 ani in urma si ce e in bratele noastre acum.
Seara terminata intr-un pub cu niste prieteni.

Pe 26 mai l-am sarbatorit pe taticul Iuliei. Toata ziua mititica noastra a tinut-o numai in "Muuuunti Anii","Muuuunti Anii" si aplauze. Asa a inteles ea sa-si sarbatoreasca taticul. Cu o zi inainte am fost impreuna sa-i luam cadou. I'am tot spus ca e cadoul pentru tati, asa convingatoare am fost incat seara cand a revazut plasa in dormitor, a tinut sa-i faca surpriza singurica. A tras plasa pana la pat unde era tati, a scos cadoul si a inceput: "cadau....caaaadau!"
Ce puteam sa mai zic,
Multumesc Iulia, mi-ai facut-o anul asta! :))

Am incheiat luna Mai in plimbari lungi si dese, amandoua si uneori si cu tati.

Luna Mai e luna mea: acum 14 ani imi cunosteam jumatatea, iar acum doi ani Iulia era cu noi (in burtica)!

Iunie
Am sarbatorit-o pe Iulia de ziua copilului, cadoute si tortulet, casuta, tobogan, leagan, rasfat maxim intr-un cuvant!

Pe 12 iunie am schimbat prefixul.
Toata lumea ma intreba soptit: "Si....cum e la 30?"
Cum sa fie, minunat! Multumesc lui Doamne Doamne ca i-am implinit si sper sa mai schimb de 6-7 ori prefixul.
Am sarbatorit in familie cu "Muuunti Aniii!" de la Iulia si cateva prietene apropiate.
Seara am iesit in gashca. Cand am venit acasa am gasit mesaje multe si frumoase care mi-au umplut inima de bucurie si ochii de lacrimi, de la prietene dragi cu care de doi ani impart si bune si rele in alte "mamicitului". Multumesc zuzici dragi!

Ieri, pe 17 iunie s-au implinit doi ani de cand o stiu pe Iulia.
Acum doi ani, pentru mine arata ca doua liniute rosi pe un test de sarcina. De simtit nu stiu ce simtisem pana atunci, poate doar ameteala, des.
Dupa asta, doua trei zile a fost emotie, eram constienta clipa de clipa ce mi se intampla, dar parca nu stiam cum sa reactionez. Lucrurile s-au mai schimbat dupa ce am vazut-o si am primit poza ei la fix 12w. Am pus-o in album si am inceput sa mi-o imaginez in casuta ei.....
Nostalgie simt acum si multumire pentru Dumnezeu.

Premiu

2009-05-01T12:30:00.000-07:00

Am primit un premiu de la ZiColorata, prietena noastra. Ii multumim din suflet!
Si il trimitem si noi mai departe la prietenii nostri: Cupilu, TrompeticaEva si la Moni

Evoluam

2009-04-16T12:43:00.000-07:00

In ultima luna evoluam, evoluam si iar evoluam.
Cu asa o viteza, incat eu- mama, ametesc.
De la bebelusa care nu concepea joaca fara mama, la piticuta care poate sa se joace o zi intreaga cu Bibi, bebe, biberonul, suzeta, furculita si castronul.
A devenit o "manie" joaca de-a ora mesei.
Insira papuselele pe spatarul canapelei (Bibi, Bebe si Clo'), ia suzeta (uta), biberonul (bibo), furculita (pucuina) si castronul si incepe sa-i indese cu mancare imaginara. Cand vine randul ei nu ezita sa bage furculitza in gura si sa plescaie a satisfactie. Ce sa mai in coace si in colo, e gurmanda inascuta.
Nu stiu daca are legatura cu ora mesei, dar obligatoriu Bibi este pusa la olita de cateva ori bune pe zi. Stie ea ce stie, ca Bui mai incerca sa o imprieteneasca cu olita, fara succes. Eu merg pe premisa ca e mai apetisanta cu pampers (din spate)!

Alta nebunie a evolutiei de la bebelusul ce l-am avut pana acum, la copilasul in care s-a transformat, e dezbracatul papusilor. De la cele mai mari pana la cele mai mici, nu se lasa pana nu raman sarmanele in fundul gol. Apoi vine partea frumoasa cu imbracatul, exerseaza dar nu ii iese!

Orice amarata de revista e material didactic pentru Iulia. Ia revista, brosurua sau cartea de colorat la rasfoit, ca un om mare. Sta ce sta, da de cate o poza cu ceva cunoscut si incepe: be-be, ca-ta (casa), min-dea (mingea), uuus (urs), bang-bang (balon), co-co (cocosh) si lista poate continua.... caci revista sunt pline de poze. Stau o ascult, fara sa par ca sunt atenta, doar cand mai zice cate un cuvant de neinteles, ma uit sa mai invat cate ceva.
Cand nu le stie si vrea sa le afle, ma striga ma-mi, maaa-mi. Si ma conformez.
De cateva zile imi tot arata portrete de femei, la inceput mai in gluma le ziceam pe nume: andreea raicu, mihaela radulescu, sexi braileanca, zavoranca...apoi m'am plictisit si ii zic generic: o fata, o doamna, exasperata... o tanti :)).
Si incepe fata noastra intr-o zi sa ne arate la televizor o persoana de sex feminin si striga insistent : "da-na", "da-na". Dana e matusa mea si una din persoanele preferate de ea. Ii zic sotului, cred ca ii e dor de Dana si o aseamana cu orice blonda.
Confuzia continua peste cateva minute iar: "da-naaa" la alta si tot asa incat Dana era la noi ba tanara, ba batrana, ba blonda ba roscata. Pun mintea la contributie si imi dau seama ca "da-na" e de fapt "doamna". Toate bune si frumoase mergem pe la Bui (mama). Si incep sa o laud, "Uite mama ce stie Iulia..". Mama incantata la maxim ce nepoata desteapta si ce vocabular vast... si incepe sa rasfoiasca o revista, si incepe: "tan-ti"... eu bag de seama si inteleg din prima la ce se refera. O las asa si da Iulia de o alta "tan-tiiii" si ne-o arata disperata.
Mama zice "Nu Bui, nu e tanti, e doamna". Se uita mirata si ma intreaba: "cine-o fi invatat-o cu tanti ca suna urat, mai frumos era cu da-na".
Ii raspund: "mama sincera sa fiu, cred ca eu sunt de vina, zi merci ca nu poate pronunta toate cuvintele ca altfel toate femeile erau Mihaela Radulescu, Zavoranca, Andreea Marin sau mai stiu eu ce nume i-am spus?"
Si acum intre patru ochi, ca n-am apucat sa o mustruluiesc: "Bine Iulia, cum ne fu vorba de acasa? Una exersam si alta recitam?"

Si cand vine vorba de preferintele culinare evoluam. Dupa masa de obicei, inafara pe "pa-pa" (apa) nu mai cerea nimic. De cateva zile a pus-o ... nu stiu cine pe Bui sa-i dea cozonac. Si cere fata intr-una co-na-naaa, co-na-naa cu o voce cat mai milogoasa, fireste.
Dimineata o intreb mereu: "ce vrei mama sa mananci azi?", aiurea, intreb si eu pentru conversatie, oricum eu sunt nutritionistul sef. Invariabilul raspuns vine pitigaiat si pofticios de pe buzitele ei: "oou". Si ca sa rasucesc cutitul mai tare in rana, (dupa ce ca in meniu sunt cereale) o intreb: cate mananci: unul - si ii arat un deget sau doua si arat doua degete.
Pitigaiat si sfios raspunde "dooo". :)) Nu va imaginati ca are notiuni de matematica, discutia e indelung exersata cu matusa Daniela, care asa catadicseste ea ca e haios sa glumeasca si sa nesocoteasca poftele Iuliei.

Azi dimineata, pe la 5 a reusit sa ne alunge somnul de tot, si mie si taticului ei.
O aud cum striga, parca in vis: Buiii, Buiii. Sar intr-o secunda langa patut, o mangai pe spate si ii spun "mami e cu tine!" Deschide somnoroasa ochii si zice: "ma-miii" pauza 2,3 secunde, "ui (Iulia)" si iar pauza 2,3 secunde "ptic" (laptic).
Ma intorc cu gura cascata la taica-su: "ai auzit?" iar el somnoros: "face propozitii???" :))
Nu ne-a mai luat somnul apoi.... e prima data cand zice cuvinte una dupa alta cu sens.

Azi am dus-o la biserica, noi la spovedit si ea la impartasit. Cumintenia pamantului in biserica, cu ochii la toate icoanele, arata de mama focului o icoana cu Maica Domnului si striga "mama-nana", spre deliciul enoriaselor. A primit colac de pomana si nu s-a lasat pana nu l-a "inceput" inainte sa iese din biserica. Apoi am cantonat-o la mama, deh...aveam si eu nevoie de curatenia de Paste, si de coafor.
Cand vin, Bui mandra ma pune s-o intreb unde a fost. "Unde ai fost mama azi?" "Popa". "Si ce-ai facut acolo?" (o invatase Bui sa zica ca a baut vin dar nu i-a iesit :)) ). Mi-a raspuns: "Mama-nana". N-a retinut ea bine, dar a improvizat.

Vine Pastele, al doilea Paste cu Iulia!
Poate ii aduce Iepurasul ceva, poate nu, depinde de curier...un lucru e sigur, o sa manance "oou" si o sa-i mearga tare bine la burtica.

Amintiri

2009-04-10T13:11:00.001-07:00

Am avut o seara plina de amintiri!
Am vorbit asta seara cu o buna, foarte buna, una dintre cele mai bune prietene pe mess.
Candva, nu demult tare, eram nedespartite, am petrecut mult timp impreuna impartind si bune si rele, si au fost destule de impartit.
De vre-o doi ani o vad rar, a plecat din tara si vacantele ei in Romania ni se par prea rare si prea scurte. Asta e singurul lor defect. Caci in rest profitam de ele cat putem.
Tinem legutura costant si ne trimitem mesaje si emailuri uneori stufoase, uneori melancolice, alteori concise sa anuntam strict schimbari din vietile noastre.
Asta seara am avut o convesratie lunga cu cate in luna si in stele. Tema principala amintiri si poze. Nu stiu din ce sertarel al sufletului sau al biroului ei a scos niste poze, care au dezlantuit amintiri si povestiri si rememorari de nu nu mi-as mai lua gandul si ochii mintii de la ele.
Nici n-am "schimbat prefixul" varstei si deja ne-am trezit vorbin de 'cat de tinere eram'.
Ma ia rasul, cand ma gandesc cum vor decurge conversatiile peste 10 ani. Numai Dumnezeu sa ne ajute, caci sigur impreuna vom fi si atunci.

N-am avut surori, dar am avut prietene care mi-au mers la suflet.
Multumesc lui Dumnezeu ca nu prea stiu ce inseamna dezamagirea in prietenie.
Ea e Andu. Si n-o sa uit niciodata cum chiuleam de la facultate si mergeam sa beau cafea la ea acasa (ce dimineti senine!), noptile de chat, n-am sa uit cum intr-un timp eram vecine si mai dadea o fuga in mijlocul noptii cu rucsacul in spate (stie ea de ce!), nici diminetile chill pe canapeaua verde (de la Pacha), vacantele la munte, tortul cu mere, cafelele lungi la S si gasca vesela, saptamanile nebune petrecute la Barcelona (taxi, autostrada :)), iti amintesti?) ,Credeam ca nu o sa zic niciodata asta, dar n-o sa uit niciodata lungile scrisori de la Paris si dulcea revedere.
Tampenii mici, tampenii mari, prietenie si caldura. Asa definesc eu prietenia noastra.

Acum e departe, dar e fericita ;)

Premiul de la Lala

2009-03-24T15:30:00.000-07:00

Am primit de la Lala , ii multumim si ii spunem ca ne-a facut sa ne simtim mandre.
Oferim si noi la randul nostru premiul pentru Miri, Creatza, Ceska, Angi si Doc cu dl Inginer - pentru ca ii citim cu drag.
Si ar trebui premiati mai multi, abia pot sa ma opresc, dar trebuie s ao mai faca si altii.

Nu fac nimic

2009-03-16T13:50:00.000-07:00

Am un mare regret. Pustoaica fiind nedreptateam femeia casnica.
Mi se parea plictisitor si caraghios in acelasi timp sa stai toata ziulica acasa, cu gatitu, cu piata, cu crescutul copiilor.
Trecu vremea, mergeam la job si le invidiam. Heh...ce fericire. Toata ziua 'libera', mai o plimbarica, mai o cumparaturica, mai o vizita... .
De un an stau acasa si a venit si timpul meu sa "nu fac nimic". Si nici n-as fi realizat asta daca nu gaseam multi binevoitori sa mi-o spuna.
Acum intre doua parcuri, piata si alte iesiri, inafara de prieteni si mamici de bebelusi imi mai intalnesc intamplatori si fost colegi de scoala, de job, cunostinte...
Dupa pupaturi de felicitare pentru marea realizare, Iulia, dupa discutii de vreme, criza si altele de curtoazie, vine inevitabilul 'si....te'ai intors la job?'. Jenata parca, nu stiu de ce, le spun 'nu inca'.
'A....si ce mai faci?' - 'Pai... cu cea mica toata ziua' - 'Mai faci ceva, pe langa?' - 'Nu' - 'A....deci nu faci nimic!' - 'Daca zici tu asa... eu voiam sa'ti raspund ca sunt franta de obosita' (asta o zic raspicat, dar din pacate in gand)
Conversatiile astea ma distrug. Si nu mi-ar parea rau daca ar veni din partea unei femei, caci as fi sigura ca timpul m-ar razbuna candva. Ar veni si vremea lor sa 'nu faca nimic'.
Dar nu,....discutiile astea le am de obicei cu barbati.
Colac peste pupaza, ieri cand coboram scarile sa ies din bloc, cu Iulia agatata de gat si o mare geanta in mana, ma opreste o vecina. Simteam ca lesin cu asa greutate, daca nu ajung mai repede la masina ....Iulia 10kg si ceva, geanta minim 5 (zic eu, sper sa nu fiu subiectiva) iar eu nu am decat 1,60 si 45 de kg. Dupa o luuunga conversatie, era vizibil ca ma chinui sa ma tin pe picioare, ma intreaba: 'Cand incepeti lucrul?'
Zic 'nu stiu? de ce?'. 'Asa, ma gandesc cat de greu o sa va fie.'
'Pai si daca ma compatimesti, de ce duci dorul jobului meu?', i-am raspun, iar in gand.

Leapsa 99 things

2009-03-13T03:38:00.000-07:00

Leapsa primita de la Lala. Regula: dintre toate cele 99 de lucruri scrise mai jos, boldati pe cele pe care le-ati facut in viata voastra, pana acum.

1. Started your own blog

2. Slept under the stars

3. Played in a band

4. Visited Hawaii

5. Watched a meteor shower

6. Given more than you can afford to charity

7. Been to Disneyland

8. Climbed a mountain

9. Held a praying mantis

10. Sang a solo

11. Bungee jumped

12. Visited Paris

13. Watched a lightning storm at sea.

14. Taught yourself an art from scratch

15. Adopted a child

16. Had food poisoning

17. Walked to the top of the Statue of Liberty

18. Grown your own vegetables

19. Seen the Mona Lisa in France

20. Slept on an overnight train

21. Had a pillow fight

22. Hitch hiked

23. Taken a sick day when you’re not ill

24. Built a snow fort

25. Held a lamb

26. Gone skinny dipping

27. Run a Marathon

28. Ridden in a gondola in Venice

29. Seen a total eclipse

30. Watched a sunrise or sunset

31. Hit a home run

32. Been on a cruise

33. Seen Niagara Falls in person

34. Visited the birthplace of your ancestors

35. Seen an Amish community

36. Taught yourself a new language - am ramas in faza incipienta

37. Had enough money to be truly satisfied - au fost momente

38. Seen the Leaning Tower of Pisa in person

39. Gone rock climbing

40. Seen Michelangelo’s David

41. Sung karaoke

42. Seen Old Faithful geyser erupt

43. Bought a stranger a meal at a restaurant

44. Visited Africa

45. Walked on a beach by moonlight

46. Been transported in an ambulance

47. Had your portrait painted

48. Gone deep sea fishing

49. Seen the Sistine Chapel in person

50. Been to the top of the Eiffel Tower in Paris

51. Gone scuba diving or snorkeling

52. Kissed in the rain

53. Played in the mud

54. Gone to a drive-in theater

55. Been in a movie

56. Visited the Great Wall of China

57. Started a business

58. Taken a martial arts class

59. Visited Russia

60. Served at a soup kitchen

61. Sold Girl Scout Cookies

62. Gone whale watching

63. Got flowers for no reason

64. Donated blood, platelets or plasma

65. Gone sky diving

66. Visited a Nazi Concentration Camp

67. Bounced a check

68. Flown in a helicopter

69. Saved a favorite childhood toy - mai multe chiar

70. Visited the Lincoln Memoria

l71. Eaten Caviar

72. Pieced a quilt

73. Stood in Times Square

74. Toured the Everglades

75. Been fired from a job

76. Seen the Changing of the Guards in London

77. Broken a bone

78. Been a passenger on a motorcycle

79. Seen the Grand Canyon in person

80. Published a book

81. Visited the Vatican

82. Bought a brand new car

83. Walked in Jerusalem

84. Had your picture in the newspaper

85. Kissed a stranger at midnight on New Year’s Eve

86. Visited the White House

87. Killed and prepared an animal for eating

88. Had chickenpox

89. Saved someone’s life

90. Sat on a jury

91. Met someone famous - din Ro

92. Joined a book club

93. Got a tattoo

94. Had a baby

95. Seen the Alamo in person

96. Swam in the Great Salt Lake, or in another famous

97. Been involved in a law suit

98. Owned a cell phone

99. Been stung by a bee

Leapsa merge la
Angi,
Miri,
Doc,
Creata
si la fetele care nu au mai scris demult: Ramo, Iulia si la oricine o vrea.

Iulia a invatat ce e cafeaua

2009-03-09T15:27:00.000-07:00

Doamne fereste, nu va imaginati ca a luat contact direct cu cafeaua, nici macar nu a mirosit-o de aproape. Poate doar aburii scapati tiptil pe dupa usa bucatariei, 'ferecata' bine pentru a stavili fumul de tigara.
De cateva zile, cred ca Iulia a inteles ce inseamna cafeaua de dimineata. Imi da liber 20 -30 de minute la cafea. Doamne, nici in cele mai frumoase visuri nu credeam, acum cateva luni, ca o sa mai beau o cafea linistita, acasa, dimineata.
Nu stiu carui fapt datorez intelegerea si marinimia sa.
Ma trezesc confuza, ca de fiecare data in ultimul an, abia dupa ce striga de cateva ori noi.
Ne pupam, ne dragalim, o mai rog sa ma lase 5 minute numai, dar nu merge de fiecare data.
Ii vine in minte cate-o jucarie din camera cealalta si incepe sa o strige. Azi striga 'us', 'uuus'. Parca saracul ursulet putea veni la ea. In asteptarea ursului, vazand ca nu mai vine, se da jos din pat si imi arata usa.
Atunci e atunci, tre' sa-mi iau la revedere de la perna si sa incepem ziua cum se cade.
Hai la baie, ne spalam pe fata- eu, pe nasuc mai mult- ea, pe dinti eu, ea se admira in oglinda (pana va avea ce sa isi spele).
Si hai la 'uuus'.
Intindem jucarelele si incep sa o pacalesc, 'mama, stai aici ca ma duc sa fac papa'. Dau sa plec...urlete. 'Iulia, mama trebuie sa bea cafea!' Cu chiu cu vai reusesc sa ajung unde mi-am propus. Doua guri de cafea, o fuga la Iulia si tot asa.... parca nici nu imi cade bine in stomac.
De cateva zile, cum ajunge in sufragerie, uita ca mai exist. Trece la trantit vacuta, la rasfoit ramasitele cartilor de povesti, mai un cub, mai o cupa, mai un castron si o lingurita... Ii spun timid: 'pleaca mama la cafea'. Si plec. Ma intorc din usa...parca nu ma vede.
Si hai la ziare, hai la cafea, hai un nanotek ca e slab - nu se pune.
Daca nu se aude nimic in 10 minute, mi se pare suspect si bag capul pe usa. Joaca.
Inapoi la 'dezmat'.
Si uite asa am ajuns eu azi la concluzia ca fica-mea e mare, realizeaza ce inseamna cafeaua si mai ales realizeaza ce e maica-sa fara cafea. O imprastiata, o ursuza fara idei de joaca, o bleaga fara chef de dans, un cap greu si dureros, o nostalgica a pernei si paturicii calduroase.... si mai bine cu cafea!

Uite leapsa - nu e leapsa

2009-03-07T16:38:00.000-08:00

Nu am primit leapsa de la nimeni, nu am vrut nici s-o prind din zbor, doar ca fetele m-au facut curioasa cu Make Over-ul. Asta seara am dat de el, l-am `muncit` si uite rezultatul.
Parerea mea e urmatoarea: oreicum e mai bine decat acum :)).

Am ajuns aici, plecand de la ultima poza.

La joaca

2009-03-07T04:34:00.000-08:00

Ne-am jucat ieri amandoua, de mi- au sarit capacele (mie) iar ea a plecat seara tot cu chef de chicoteala.
A venit ieri dimineata mama sa o ia pe Iulia la ei in weekend. Ca de altfel in majoritatea weekendurilor.
Cu o seara inainte am citit si ma culcasem tarziu, stiind ca are cine sa o preia de dimineata.
Avand ajutor la chestii administrative, am copilarit si eu. Toata ziua am tinut-o intr-o veselie.
Am inceput dimineata in fata oglinzii, ne-am spus buna-dimineata, ne-am prezentat: mama, Iulia, apoi am inceput sa facem cucu- bau dupa usa de la dressing. Ras in hohote.
Ca sa nu mai stau in picioare am hotarat sa mutam joaca pe canapea si sa ne pitim dupa paturica ei.
Si- o punea pe cap si eu trebuia sa intreb disperata: `Unde e Iulia?? Mama, ai vazut-o pe Iulia? Cumva a plecat pa-pa?` Si abia dupa ce terminam intrebarea `disperata`, Iulia aparea de dupa paturica roz, cu gura pana la urechi, imprastiind hohote de ras in toata camera.
Urmeaza dansul. Cautam prin laptop melodii de copii, ne bataim pe picioruse de pe stangul pe dreptul, cam fara pofta. Epuizam folderul `Bebe` si ajungem la Tudor Gheorghe.
Ignorand faptul ca e o melodie de leagan, pe refren, ridica manuta dreapta spre cap si incepe sa bataie funduletul sus- jos, misca capul a petrecere si uite asa ajunge pe repeat de 7, 8 ori minim.
Abia scapata de pe ringul de dans, o rog sa ne jucam cu papuselele cu nume ciudate.
Are Iulia vre-o 6 papusi fiecare reprezentand cate o tara sau continent. Avem africanca, pe care am botezat-o Africa, avem Elvetia, China, Spania etc. Scoate papuselele una cate una si le indreapta imperativ spre mine, pe semne sa ma verifice daca le stiu dupa nume. Si incep: Elvetia.... China...etc. Face cu mine cum face taica`su cu ea. Numai ca eu sunt mai constiincioasa, le stiu pe toate, ea nu o stie decat pe China, momentan. Dupa ce trec testul oral, satisfacuta, se muta la bucatarioara primita de la bb Lucas.
Si unde nu incepe sa arunce cu portocalele, lamaile, gogosarii prin toata casa... apoi imi face semne sa i le aduc. Pune doua lamai in craticioara si incepe sa le amestece cu cutitasul. Ii explic ca e mai potrivit sa aleaga furculita. Ma vede mama si imi spune sa iau furculita de acolo, sa nu mai invat `fata` la prostii. Daca isi scoate ochii cu ea? `Uff mama, pai daca e mare si gateste singurica, crezi ca ar trebui sa ne mai speriem de o amarata de furculita?`
Termina cu lamaile inainte sa ma ia bunica-sa la cearta serios si baga doua cuburi albastre la cuptor. Inchide, deschide usa de la cuptor de 20 de ori in doua minute, parca ar astepta sa le gaseasca rumenite.
Trece iufa cu aptitudinile casnice si vine masa de prans. Punem cuburile si cupele pe tavita, castronul in poala (niciodata castronul pe tavita caci ajunge jos in urmatoarele secunde) si incepe mama sa o `indese` cu primele bucatele de teama sa nu fie si ultimele. Iulia imparte cuburile in stanga si dreapta pe jos. Dau sa plec la bucatarie sa fumez o tigara si sa imi termin cafeaua. Ma striga BunicaIuliei: `Mama, intretine-o si tu putin, poate reuseste sa manance mai bine`.
Ma intorc din usa amarata, caci stiu ce inseamna sa o `intretin`. Ea sa arunce si eu sa le culeg de pe jos, sa i le dau iar `la mana`, ca sa aiba cu ce sa arunce iar.
Mananca Iulia prost dar macar scap de genuflexiuni (Doamne, iarta-ma!).
`Hai sa o culcam!`
` Du-te mama si culc-o tu, ca vreau sa citesc ceva pe DC` ii zic. Si pleaca amandoua la dormitor.
Peste cinci minute aud usa la dormitor si pe mama cum ma striga `Mamicooo, vino tu ca are chef de joaca!`
Ma duc, ma pun in pat cu ea, ii dau suzeta si fac pe `mortu`. Ia capacul de la suzi, si-l indeasa in ochi, o ia pe Bibi o intoarce pe toate partile, o lasa pe Bibi se intoarce cu spatele la mine si nu se mai misca. Pash, pash, ma ridic si ma uit ce face. Doarme. Doamne ajuta! O mut la ea in patut si ies. Zic...`Mama, mission accomplished`. Doua ore program de voie.
Mama la tv, eu la laptop, mai schimbam o vorba,doua. Nu cred ca trec 40 de minute si suna soneria. Sarim ca disperatele amandoua de pe canapea spre usa.
Vecina (de 80 de ani), a vazut ca e mama la noi si venise sa o roage pentru nu stiu ce investigatii la spital.
Nu apucam sa o poftim in casa si sa o rugam sa vorbeasca mai incet (in ciuda faptului ca e surda,
saraca), caci din dormitor se aude `Iiiiiih, ma-maaaa!` Eu cu mama incremenim. Si iar, din dormitor, pe un ton poruncitor `ma- maaaa`. Iulia in picioare, cerea la joaca.
O pun iar in patul nostru, fac iar pe `mortu`. Juma` de ora. Nici chip de somn.
iesim din dormitor caci il striga pe `Bebi`. Bebelusul ei pe care il plimba zilnici cu carutul prin casa.
Il ia pe Bebi la intors si pe-o parte si pe alta, il taraste putin pe jos, il pune la el in scoica, imi cere mana sa il plimbam pe bebi cu scooica prin casa. Si hai la ture. Nici nu mai stiu cate, dar cred ca a fost macar jumatate de km prin mititelul nostru apartament cu doua camere.

Hotaram sa o scoatem la o plimbare cu carutul, sa-si plateasca si mama telefonul.
Poate vrea sa adoarma la aer curat.
O imbracam cu greu, franta de obosita nu ii mai intra nimeni in gratii nici macar Bui (bunica-sa).
Noi ii dam ciorapii ea ii scoate. Iesim afara si maraiala persista. Nu vrea sa mearga decat cu Bui de mana. Eu imping la carut, Bui merge pe langa carut si o tine de mana. Toate bune acum.
Sunt obosita de moarte, ma gandesc cine m-a pus sa ma joc atat la varsta mea. Regret (ca de fiecare data) ca nu m-am culcat devreme aseara.
Ma bucur macar ca ma pot odihni impingand la carut si mergand alene pe bulevard.
Intram in drum la un magazin de copii. Poate ii gasim incaltari de primavara, in curand nu mai merg ghetele imblanite.
Ne arata cateva modele si ma apuc sa i le probez. Nu vrea sa stea, urla la niste manechine `Bebi` si vrea la ele. O doamna draguta aduce in brate un bebelush mare si il tine sa il atinga Iulia.
O alta doamna de acolo trece la probat. La ea vrea, sta sa o incalte - descalte de 4, 5 ori. Nu ii vin bine decat o pereche rosie, pe care nu pot sa ii iau ca nu s-ar asorta la nimic.
De rusine ca am facut galagie, ca am mobilizat toata echipa de vanzatoare, iau doua biberoane Chicco si plecam tot fara pantofiori de primavara.
Plecam acasa, pe drum niciun semn ca ar vrea sa adoarma. Din contra, parca era mai fresh decat de dimineata.
Acasa mai plimbam 1/2km pe Bebi si in carut. Ca deh, venise cu pofta de zbenguiala.
Asteptam bunicul sa vina sa ia `fetele` (pe Bui si pe Iulia) acasa.
Cand a plecat, tot cu chef de joaca a plecat. Tot cu gura pana la urechi si tot cu `ihihiiii` a iesit pe usa.
Si cand ma gandesc ca pentru mine ar fi fost mai bine, macar un `Piticot` sau un `Nu te supara frate`! Imi dau seama ca sunt mare si ca a venit vremea sa nu ma mai joc toata ziua cu papusi.

La multi ani bebe Lucas!

2009-02-28T12:27:00.000-08:00

Copil singur fiind la parinti, mi'am iubit si imi iubesc prietenele mult, foarte mult, aproape ca depind de ele si de afectiunea lor.
Candva, acum mult ani, era numai Marci. Era cea mai buna prietena a mea si singura.
Acum suntem o gasca mai mare, ne iubim la fel de tare, dar nu mai avem timp sa ne vedem asa des.
In ziua cand am aflat ca Iulia e in burtica, cu mine, Marci era plecata peste ocean. Am deschis laptopul si i'am scris pe messenger: 'esti?'. Era on. Si i'am dat vestea, ceva de genul asta: 'hai sa'ti spun una... sunt insarcinata!'
Si ce credetzi ca mi'a raspuns? 'Hai sa'ti spun si eu una, nici mie nu mi-a mai venit...'
Doamne, era de necrezut, nu vorbisem despre asta, nu planuiam sa avem bebelusi, cred ca DoamneDoamne a vrut sa ne faca acelasi cadoua la amandoua odata, frateste sa ne imparta bucuria de a fi mamici.
Am nascut la 9 zile diferenta una de alta, eu pe 12, ea pe 21.
Si de atunci sentimentele noastre una pentru cealalta au trecut in 'next level'. Erau de doua ori mai puternice. Era de doua ori mai mare interesul. 'Ce faci, ce face bebe?'
De multe ori sunam si ii spuneam ca e singura persoana din universul asta care ma poate intelege. Pentru ca si ea trece prin asa ceva. Am plans, am ras, ne'am ingrijorat una pentru alta.
Astazi Marci l-a sarbatorit, putin mai tarziu, pe bebe Lucas.
Am fost la party, ne'am distrat, ne'am jucat, ne'am pupat, ne-am fatait printre castelute si jucarii.
Si parca nu mi se parea real ce traiesc. Parca era magie, prea frumos sa fie adevarat.
Eram amandoua, vedele, spunandu-ne aceleasi dragalasenii ca si acum 14 ani, dar eram cu ei in brate. Am avut un moment, cand parca cineva m-a trezit dintr-un vis si atunci am realizat ca o am pe Iulia si Marci il are pe Lucas.
La multi ani Lucas!

Sase lucruri care ma fac sa zambesc

2009-02-28T09:44:00.000-08:00

Leapsa primta de la Angi si Pupicu

Zambesc dimineata cand ma trezeste Iulia cu invariabilul 'ta-ta', 'ta-ta'.
Zambesc cand o aud cum stalceste cuvintele noi auzite in jurul ei.
Zambesc cand vad copii pe strada.
Zambesc cand primesc ceva ce imi doream.
Zambesc cand ma gandesc la cei 14 ani petrecuti cu iubitul meu.
Zambesc de fiecare daca cand zambeste fiica mea.

Leapsa cu zambete merge la Miri si Ceska si la cine mai vrea sa zambeasca!

Leapsa

2009-02-21T13:36:00.000-08:00

Preluata de la Zicolorata, care a zis ca o da cui o mai vrea :))

SUNT: Mama
AS VREA: o vacanta
PASTREZ: vie amintirea copilariei
MI-AS FI DORIT: sa traiesc in sudul Frantei
NU IMI PLACE: ipocrizia
MA TEM: de moarte
AUD: Beyonce - 'Flaws and All'
IMI PARE RAU: ca sunt asa panicoasa de cele mai multe ori
IMI PLAC: crevetii
NU SUNT: o persoana rea
DANSEZ: cu drag uneori
NICIODATA: nu vreau sa zic niciodata
RAR: beau alcool
PLANG: la filme si la nunti
NU SUNT INTOTDEANA: curajoasa cum as vrea sa fiu
NU IMI PLACE DE MINE: cand sunt obosita
SUNT CONFUZA: cand gresesc
AM NEVOIE: de iubire mereu
AR TREBUI: sa ma las de fumat

Trimit Leapsa la Monica, Ramo, Elle si pentru cine o mai vrea.

Buh, Pih si Bibi

2009-02-18T13:49:00.000-08:00

Trei prieteni dragi Iuliei. Ii amintim de dimineata de cand ne trezim si pana mergem seara la culcare.
Buh e un Saint Bernard batran, pe numele lui real `Bruce`. Iulia l-a botezat Buh, si de cum se trezeste vrea sa plecam pa-pa la Buh. Buh domiciliaza la curtea bunicilor mei si este asa iubitor, incat e vesnic dupa noi cand stam in curte.

Pih e o siameza la care eu am alergie, cum trece pe langa mine, cum stranut.
Iulia o place, o urmareste peste tot si o striga neincetat `Pih, Pih`.

Pih si Buh sunt colocatari si prieteni buni de altfel, pana apare Iulia in peisaj si se bat pe locul de onoare, cel mai apropiat de carut.

Si Bibi. Ei, Bibi e prietena de suflet. Albinuta iubita cu care doarme, mananca, pleaca de acasa si pacat ca nu ii place apa lui Bibi ca ar lua-o si la baie.

Atasez clipul pentru a sustine cele povestite mai sus.

Un an

2009-02-17T13:31:00.000-08:00

12/02/2009
A fost o zi minunata! Am inceput de seara cu rememorarea evenimentelor de acum un an. Aveam momente cand imi venea sa plang de emotie.
Dimineata Iulia s-a trezit vesela, am strans-o la piept tare-tare, cum mi-as fi dorit anul trecut sa o fac si nu am putut. Ma uitam la ea, la `viata` de 1 an, si imi imaginam in ea toate emotiile placute traite anul acesta. E minunata!
Pentru noi e copilul perfect, rade strengareste, doarme ca un ingeras, plange ca ploaie trecatoare de vara. Ii iubesc toate starile prin care trece si nu-mi doresc decat sa traim multi ani alaturi de ea.
Sa ma incante cu gingasenia ei, toata viata mea!
Am zile cand mi se pare ca o cunosc de-o viata, si zile cand o descopar cu fiecare clipa, cu fiecare atingere.
Asa ma doare inima unoeri, clipele sunt efemere....
De cand o cunosc pe ea, poftesc la eternitate!

Primul Craciun in trei

2009-01-14T03:09:00.000-08:00

Si pana nu vine primavara, poate reusesc si eu sa astern cateva randuri despre Craciunul care tocmaia trecut.
Recunosc, febra sarbatorilor m-a cuprins ceva mai tarziu, la doar doua, trei zile inainte de Craciun din lipsa de timp. Dar ce mai conteaza asta, daca am trait cu intensitate fiecare clipa? Fiecare glob pus in brad ii smulgea chiote de bucurie, zambete si mirare Iuliei, iar noua ne umplea inima de fericire.
Stau acum si ma gandesc la toti bradutii nostri, impodobiti in doi. Ce bucurie si cate dorinte ne puneam. Visam cu ochii deschisi la ce voiam sa ne aduca Mosul pentru anul ce urma. Niciodata nu ne-am imaginat un Craciunul ca cel cu Iulia.
Dintr-o data eu eram pe locul doi, culmea si el era pe locul doi, dar totusi eram impreuna si mai aproape ca niciodata. Ne-am simtit o echipa. Am pus dorinte si ne-am facut visuri pentru ea, ca si cum nu am fi cerut niciodata altceva de la Mos Craciun si de la Dumnezeu.

Am petrecut dupa amiaza in trei, seara de Ajun cu parinii nostri si ziua de Craciun cu bunicii mei.
Am cantat colinde, am daruit si am primit cadouri frumoase, dar cel mai frumos dar a fost imaginea pe care ne-a oferit-o Iulia sub brad, curioasa si bucuroasa totodata.

Imi doresc anul acesta de Craciun sa fim sanatosi si in formatie completa - 4 generatii.

Zece luni

2008-12-12T13:16:00.000-08:00

Zece luni cu Iulia.
Cat de greu mi-ar fi azi si cat de intesata de problemele cotidiene mi-ar fi ziua, nu pot spune decat ca de zece luni sunt mai fericita. Sunt mai buna, mai iubitoare, ma implinita. Viata mea e schimbata complet asa cum nu mi-am imaginat, dar cum nici nu am visat vre-o data.
Intr-o lume uneori gri, eu am universul meu roz alaturi de ea. Si alaturi de familie.
Multumesc Iuliei pentru ceea ce sunt azi, si multumesc lui Dumnezeu pentru Iulia!

Ce mai stie Iulia sa faca?

2008-12-09T11:36:00.000-08:00

Ce bine ca ne-a provocat prietena Irina impreuna cu Mateias la o povestioara despre ce mai stiu bebelusii nostri sa faca!
De ceva timp, pe Iulia a invatat-o matusa Daniela cine e Pinocchio. O marioneta frumoasa foc a devenit punctul de atractie maxima, pentru cateva zile.
Toata ziua rasuna in casa intrebarea 'Si...unde e Pinocchi?'. Iulia isi intorcea imediat privirea spre locul unde statea marioneta agatata si timid isi intindea aratatorul pufos spre ea.
Bucurie mare, si mandrie cat cuprinde. Aplauze, sarutari si imbratisari, ...ce sa mai, zile de sarbatoare.
Incet incet ne-am ales alte repere, o icoana, un tablou, flrile din gradina, o jucarie. Si am vazut ca merge. Le memoreaza si le recunoaste imediat cum o intrebi.
Intr-o zi o intreb asa din senin 'Iulia, unde e tata? Tatal tau?' Se uita putin in jur, desi tata era aproape apoi se uita la el si isi duce degetelul aratator chiar pe pieptul lui.
M-a emotionat asa de tare!
Vine imediat intrebarea adresata de tata, 'Dar mama'? Unde e mama?' Si simt imediat degetelul la mine pe obraz. A fost emotie asa mare, ca aceeas pe care am simtit-o la primul 'MAMA'.

Din ciclul 'Ce mai stie sa faca Iulia' as mai aminti aprins - stins lumina. Stinsul luminii face parte din ritualul de culcare. O au in brate si mergem la intrerupator. Ii zic mereu ca are onoarea sa dea stingerea.
Se ridica in picioruse sprijinita de diverse obiecte si merge cu aceeasi placere si busilea dar si de manuta.
Stie sa faca semnul de pa-pa din manuta (tare frumos si caraghios in acelasi timp - o miscatie de rotire a palmitei), cel mai adesea cand pleaca cineva. Mai greu atunci cand pleaca ea.
Jucam Bau aici- Bau aici. Cel mai tare imi place ca a invatat sa ne provoace la joaca. Isi ia paturica si si-o pune pe fata. Sta asa cateva secunde apoi o da jos si se pune pe chicotit.Repeta gestul pana o vezi si te prinzi in joc. Veselie mare la noi in casa.
Multumim Irina, cu gandul la viata de zi cu zi alaturi de copii nostri uitam sa facem bilantul progreselor si sa ne umplem inimile de mandrie!

Si a venit Mos Nicolae si anul acesta!

2008-12-06T15:11:00.000-08:00

Si a venit Mos Nicolae si anul acesta!
De ceva timp, la orice sarbatoare, ma gandesc cum va reactiona Iulia. De ziua mea ma gandeam anul asta cum va fi Iulia anul viitor? Cum va arata, cum se va bucura, oare va stii sa imi spuna LMA? Oare va merge in picioruse, oare va stii sa ofere o floare?
Ma gandesc la ziua ei, cand va face 1 an, oare va stii sa sufle in lumanare?
De Paste la fel, ma uitam la ea cat e de mica, inchideam ochii si incercam sa mi-o imaginez fix anul viitor.
Invitabil anul acesta, de Mos N, cand i'am pus cadourile in pantofiori, m'am gandit ca nu stie nimic din ce incercam noi sa facem, de cadou si de surpriza. Ma gandesc cum va fi urmatorul Mos N. din viata noastra.
Aseara am deschis cadourile inainte de culcare. Au fost trei pachetele - de la parinti si de la bunici.
E mica, mica inca. Le-am deschis pe toate una dupa alta si asta cred ca a bulversat-o. Oscila intre una si cealalta. Nu mai stia la ce sa se uite, le-ar fi strans pe toate in jurul ei.
A fost o perioada tare preocupata de ele, dar s-a plictisit si cel mai drag lucru i-a fost tot biberonul de noapte buna.

Ma gandesc de pe acum, cum va fi de Craciun? Dar anul viitor? Va realiza cine este Mos Craciun?
Vreau sa ma intreb acum si sa reusesc sa imi aulng din minte obsedanta curiozitate referitoare la viitor. Vreau sa traiesc momentul. 'In viitor' e si asa prea aproape, adesea imi e dor de 'acum'.

Schimbare

2008-12-04T15:37:00.000-08:00

E asa tarziu! Iulia doarme apetisant la ea in patut, iar eu schimb a doua oara destinatia blogului.
Prima data am vrut sa fie numai pentru mine - amalgam de trairi si evenimente din toate timpurile, apoi l`am impartit cu `gashca vesela`. Acum il cosmetizez, pastrez postarile de `mami` si il fac pentru Iulia si gashca de mamici only.

Scriu in eter II

2008-09-28T13:51:00.000-07:00

Corespondenta Mai 2008- catre prietena mea C, viitoare mamica.

E luna mai. Luna in care mi se intampla lucruri minunate. Acum aproape 13 ani imi cunosteam iubitul, iar acum aproape un an a fost conceputa Iulia.

Asta stii.

Dupa trei luni si ceva, ma apuc de scris. De nenumarate ori am avut impulsul de a o face dar nu mi’am gasit timp si cuvinte.

Cuvinte pe masura nu mi-am gasit nici acum, si nu cred ca exista sa poata exprima bucuria ce ti-o aduce “viata careia i-ai dat viata”.

Noua luni in care constientizezi sau nu ce ti se intampla. Noua luni in care ar trebui sa-ti dai seama ca nu mai esti singura nicio clipa. Realizezi sau nu.

Ar trebui sa o faci pentru ca cele noua luni trec atat de repede incat nu ai timp nici sa respiri.

Am avut o sarcina usoara, cu multe ganduri, planuri si declaratii de iubire.

A venit momentul….mai mult sau mai putin ales de Iulia, dar stiu sigur ca a fost ales de Dumnezeu. Pentru ca nimic nu e intamplator.

Privesti cu frica ziua aceea si poate ai si de ce. Dar in scurt timp, orice urma de groaza dispare.

Privesc cicatricea din slip ca pe cel mai mare semn de dragoste si noroc. Doamne-Doamne a trimis Iulia la noi, si tot el a hotarat ca ea sa vina “pe acolo”. Sunt poate femei care ar vrea ca “semnul” sa dispara, insa eu imi doresc sa ramana acolo pentru totdeauna, pentru a-mi aminti ca de acolo a venit fericirea noastra.

Ne implica pe toti trei, dar e la mine. Sunt norocoasa!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Nu e senzatie mai placuta ca alaptatul. Simti ingerasul atat de aproape de inima, intr-o imbratisare perfecta, si stii ca de acolo vine “viata” pentru el.

Simti ca tu si numai tu esti persoana de care are nevoie. E un act vital, care ar trebui fcut de toate mamele din lume. Nu exista nimic in lume care sa exprime dragostea, grija si dependenta dintre o mama si ingerasul ei, mai bine decat alaptatul. Atunci tot universul se opreste. Esti tu si bebelusul. Si atat!

Am gustat din aceasta minune, dar prea putin in comparatie cu cat mi-as fi dorit. Va ramane regretul vietii mele.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cu drag, S

Bunei mele prietene

2008-07-09T03:24:00.000-07:00

Prietenei mele A, cu toata dragostea de care mai sunt capabila.

De cand ma stiu imi “consiliez” prietenii. Pe divers probleme, in diverse situatii…si asta nu din experientza mea (pt ca problemele lor o depasesc demult) ci din darul de a’i asculta si de a putea intoarce situatia pe toate partile, cautand “buba” si in gradina lor nu neaparat in a altora.

Acum cateva zile ma suna buna mea prietena A, as putea’o numi cea mai buna, dar nu stiu pe ce criterii sa o numesc “cea mai buna”…dupa bunatatea sufleteasca? dupa compatibilitatea cu mine? dupa cat ma ajuta uneori sa ma regasesc, dupa cat imi imprumuta din exuberanta ei? Nu stiu cum sa o cataloghez asa ca o numesc “buna mea prietena” si pt mine e cea mai buna exprimare.

Avea o prblema si nu stia de unde s’o apuce. Acum cateva luni,dupa o lunga relatzie cu iubitul, au hotarat sa puna punct. Nu mai erau compatibili in aspiratii si astfel nu intrevedeau niciun viitor impreuna.

Simpla ca buna ziua situatia. Dupa cateva luni, in care si’ar fi doit cu ardoare ca el sa’i urmeze drumul, sau macar sa urmeze un drum care sa nu’l “inchida” pe al ei…a sosit momentul cel mare. Impacarea. El e dispus sa se schimbe, s’o ia de la inceput numai ca are nevoie de ea sa’l “indrume”…sa poata fi persoana de care ea are nevoie.

Si vorba cartzii - “ai grija ce iti doresti, si cum reactionezi cand ti se intampla” (n.m. “Pe touri”)….buna mea prietena s’a trezit in fatza unei situatzii care o depaseste.

Responsabilitatea de a crea dintr’un om care pana mai acum ceva timp avea ganduri,trairi si aspiratzii personale, un produs 100% al tau o apasa prea mult. Nu crede ca i’ar placea si nici nu crede ca ar putea trai toata viatza alaturi de ceva ce poate fi modelat de la o zi la alta, fara acea scanteie de personalitate ce te poate surprinde, ce’ti poate aprinde tzie in suflet un foc, care sa nu se stinga niciodata. Pasiunea. Da, pasiunea evocata spre exemplu de Eliade pentru Maitreyi. Nu e prea indrazneata ca o vrea…e in firea noastra ca oameni sa n dorim perfectiunea.

I’am dat un sfat. Sa aiba rabdare cu el, cu sacrificiul pe care vrea sa’l faca. Sunt poate oameni in lumea asta care renunta la ei, in favoarea altora. Nu sunt multi, dar ea are unul in fatza.

Pentru binele ei, dar si al lui, sa nu inerce sa’l schimbe. Nu aduce nimic bun pentru niciunul dintre ei.

Accespta’l asa cum este, e mai usor decat sa’l accepti ca pe produsul tau!

Scriu in eter

2008-07-08T02:53:00.000-07:00

Uite'ma scriind in propriul meu blog.
De ce blog?
Dar ceilalti de ce?

Cine stie oare ca am un "blog" vechi din perioada copilariei pe care il mai tin si azi updatat la viatza mea actuala? Prietenii, familia, nimeni nu ar banui.

De ce am ales oare sa scriu aici? Scriu pentru mine si pentrul farmecul de "a scrie in eter". Am senzatia ca inalt spre cer un zmeu pe care imi semnez numele, imi declar dragostea, dar pe care nimeni nu va citii, niciodata. Minunat sa scrii ganduri, aspiratii si trairi din spatele unui monitor...pt "nimeni" sau pentru a obtine "nimic".

Friovla postura din care imi incep acest jurnal. Intr'o zi de marti (care mie'mi poarta noroc cu caru') de pe terasa unei case de munte, cu laptopul in poala, tocmai ridicata de pe sezlongul asezat ostentativ spre soare. Am citit aseara "Pe tocuri" si mi'am dat seama ca sub aceeasi forma (capitole scurte, intitulate, fara o sesizabla legatura intre ele) imi scriu si eu de aproape 20 de ani gandurile. Sunt in trend...si cand te gandesti ca nu l'am prins...ci l'am anticipat!!! Ma pufneste rasul. "Trendul" fie el in orice domeniu nu a reprezentat niciodata telul spre care sa ma indrept.

Nu as putea scrie multe pagini despre mine. 29 de capitole a cate (aproximativ) 365 de zile pana acum, dintre care cateva capitole copilarie minunata - legata de persoane dragi si speciale fiecare in parte poate nu prin ce sunt ci prin aportul adus la ceea ce sunt eu acum, cateva capiole cu ani buni de scoala, un capitol cu "burta" si jumatate de capitol pentru moment pe care l'as intitula cat mai real "Sunt MAMA".
Nu sunt Andreea Marin, Ileana Lazariuc sau mai stiu eu care vedeta ca sa reprezinte "stirea" un moment de senzatie, dar pentru copilul meu, joc un rol la fel de important pe cat il joaca dumnealor ca mame.

As putea scrie pagini intregi, as putea "umple eterul" la acest capitol, nu mi'ar ajunge capitolele care mi'au ramas sa povestesc fiecare traie sau fiecare gand pe care'l am ca mama. Si daca as face'o, stiu sigur ca mi'ar ramane lucruri neimpartasite.

Mai trag o portie de soare dupa intro si ma pregatesc sa'mi intiulez primul caitol aici (cap 29)