Si pana nu vine primavara, poate reusesc si eu sa astern cateva randuri despre Craciunul care tocmaia trecut.
Recunosc, febra sarbatorilor m-a cuprins ceva mai tarziu, la doar doua, trei zile inainte de Craciun din lipsa de timp. Dar ce mai conteaza asta, daca am trait cu intensitate fiecare clipa? Fiecare glob pus in brad ii smulgea chiote de bucurie, zambete si mirare Iuliei, iar noua ne umplea inima de fericire.
Stau acum si ma gandesc la toti bradutii nostri, impodobiti in doi. Ce bucurie si cate dorinte ne puneam. Visam cu ochii deschisi la ce voiam sa ne aduca Mosul pentru anul ce urma. Niciodata nu ne-am imaginat un Craciunul ca cel cu Iulia.
Dintr-o data eu eram pe locul doi, culmea si el era pe locul doi, dar totusi eram impreuna si mai aproape ca niciodata. Ne-am simtit o echipa. Am pus dorinte si ne-am facut visuri pentru ea, ca si cum nu am fi cerut niciodata altceva de la Mos Craciun si de la Dumnezeu.
Am petrecut dupa amiaza in trei, seara de Ajun cu parinii nostri si ziua de Craciun cu bunicii mei.
Am cantat colinde, am daruit si am primit cadouri frumoase, dar cel mai frumos dar a fost imaginea pe care ne-a oferit-o Iulia sub brad, curioasa si bucuroasa totodata.
Imi doresc anul acesta de Craciun sa fim sanatosi si in formatie completa - 4 generatii.
Cel mai important tighel al vietii
Acum 2 ani