luni, 29 iunie 2009

22 iunie, La multi ani Sara!

Sara are 4 ani, e o brunetica frumoasa si zglobie pe care Iulia o striga toata ziua.
"Sa-laaa, Saaa-la!" Se vad zilnic in parc, se imbratisaza, se pupa, se dragalesc. Cred ca pentru Iulia a devenit un ideal. Orice intrebare referitoare la jucarii, rochitze si alte nebunii de-ale fetelor are un raspuns invariabil din partea Iuliei, "Sara".
Pe 22 iunie am fost la party-ul Sarei.
Au fost copii mai mari, pe care micuta noastra ii studia indeaproape

Se pregateste sa imite tot ce vede, si dupa mocuta va dati seama ca e o pozna


Cand ii explic ca nu are voie, face pe suparata.

Imi pare rau ca nu am mai multe poze, si cu dragalasa sarbatorita si cu tortul si restul invitatilor.
Am uitat camera acasa si astea sunt pozicile care le-am primit.
Updatez daca mai primesc poze.

marți, 23 iunie 2009

Poezii in casuta noua

Primul post in "casuta" noua!
Multumesc Lala si piticilor ei care i-au lasat timpul disponibil pentru a face asa lucruri frumoase!

La cererea audientei pun textele poeziilor de care va vorbeam mai jos:

Catelus cu parul cret
Catelus cu parul cret
Fura rata din cotet.
El se jura ca nu fura
Si l-am prins cu rata-n gura.

Pisicuta
Pisicuta pis, pis, pis
Te-am visat azi noapte-n vis
Te spalai, te pieptanai,
Funda rosie-ti puneai.
De frumoasa ce erai,
mai frumoasa te faceai!

Tica, tica
Tica, tica, tica,
M-a certat mamica,
C-a mincat pisica
Toata mancarica.
Si-am plecat la scoala
Cu burtica goala.

Si acum cantecelul - poezie

Muc cel Mic
Muc, Muc, micuţule Muc,
Hai la joacă nu sta cuc!
Casa ta e mare, mare,
Capul tău pereche n-are
Uriaş ca un ceaun,
Muc, piticul nostru bun.

vineri, 19 iunie 2009

Iulia si poeziile

Tot timpul am considerat chestia asta cu poeziile si copii invechita si chinuitoare.
Prin parc, in vizita sau cu cine stie ce ocazii mamicile isi puneau prichindeii sa recite poezii. Aveau, n-aveau chef mititeii, recitau ca sa-si poata apoi vedea de treaba linistiti.
Imi pusesem eu in gand sa nu fac asa niciodata.
Mereu cand zic "niciodata" nu imi iese.

De cand era mica am inceput sa-i recit poezia cu "Pisicuta, pis,pis, pis" (caci am repertoriu bogat :))). Avea Iulia cateva luni cred si nu i-o spuneam ca sa o invete, departe de mine gandul asta. I-o spuneam pentru ca mi se parea ca i se potriveste, ca e haioasa. O personificam poate inconstient cu Pisicuta.
Si am persistat cu recitatul. Periodic mai imi mai aminteam de Pisicuta si ne mai amuzam.
Acum vre-o luna, intr-o zi de-a ei cu limbarnita am deslusit "funda losie punea".
Stau pe ganduri, parca nu imi venea sa cred urechile.
O intreb: "Mama, spui poezii?"
Si incep eu: "Pisicuta......" si ea: "Pis, pisss"
Continui: "Te-am visat azi noapte-n....." si ea: "vis"
Si asa continuam pana aproape de final, cand preia conducerea si zice: "De umoasa ce ai,
Mai uasa ai" (varianta originala pentru cine nu o stie: "De frumoasa ce erai, mai frumoasa te faceai")
Nu stau mult pe ganduri, imi amintesc ca i-am mai spus si "Catelus cu parul cret".
Si incep: "Catelus cu parul..."si vine completarea "cret".
Si o recitam si pe asta impreuna.
Doua poezii deja, si n-am sunat pe nimeni sa dau vestea. Sun pe taica-su. Nu ma crede, rade si zice ca exagerez. Ii promit demo dupa-amiaza. Sun pe Buni, ma crede din prima si e mai emotionata ca mine.
Domane - ma gandesc, am imbatranit, m-am sonat sau fie-mea a inceput sa spuna poezii si eu ma umflu in pene? Nici nu stiu care parte ma mira mai tare, dar partea cu Iulia ma si induiosaza, uitandu-ma la ea cat e de mica, si-mi face si inima sa salte de bucurie, cat mi se pare de isteata.
Pana seara am inceract sa-mi amintesc ce-i mai spusesem si au mai iesit doua poezioare: "Tica, tica" si "Muc cel mic".
So, Iulia spune patru poezii. Cu ajutor ce-i drept.

joi, 18 iunie 2009

Mai si Iunie

Absenta lunga, o gramada de lucruri pe care as fi vrut sa le 'notez' pe blog si pe care sper sa nu le uit.

In mai as nota in ordine cronologica:
Iulia merge, alearga, singurica! Wow, credeam ca nu o sa mai spun asta odata. Eram asa nerabdatoare sa-mi vad iubita zburdand singurica prin toata casa incat nu m-am plans deloc de febra musculara, durerile de spate si alergatura luata in zilele imediat urmatoare. :)) n-am facut-o atunci, hai sa nu o fac nici acum.

Pe 22 mai am sarbatorit 14 ani de cand eu si taticul Iuliei suntem impreuna.
Am petrecut toata dupa amiaza impreuna, am iesit in parc, am ras mult, gandindu-ne ce era in mintea noastra cu 14 ani in urma si ce e in bratele noastre acum.
Seara terminata intr-un pub cu niste prieteni.

Pe 26 mai l-am sarbatorit pe taticul Iuliei. Toata ziua mititica noastra a tinut-o numai in "Muuuunti Anii","Muuuunti Anii" si aplauze. Asa a inteles ea sa-si sarbatoreasca taticul. Cu o zi inainte am fost impreuna sa-i luam cadou. I'am tot spus ca e cadoul pentru tati, asa convingatoare am fost incat seara cand a revazut plasa in dormitor, a tinut sa-i faca surpriza singurica. A tras plasa pana la pat unde era tati, a scos cadoul si a inceput: "cadau....caaaadau!"
Ce puteam sa mai zic,
Multumesc Iulia, mi-ai facut-o anul asta! :))

Am incheiat luna Mai in plimbari lungi si dese, amandoua si uneori si cu tati.

Luna Mai e luna mea: acum 14 ani imi cunosteam jumatatea, iar acum doi ani Iulia era cu noi (in burtica)!

Iunie
Am sarbatorit-o pe Iulia de ziua copilului, cadoute si tortulet, casuta, tobogan, leagan, rasfat maxim intr-un cuvant!

Pe 12 iunie am schimbat prefixul.
Toata lumea ma intreba soptit: "Si....cum e la 30?"
Cum sa fie, minunat! Multumesc lui Doamne Doamne ca i-am implinit si sper sa mai schimb de 6-7 ori prefixul.
Am sarbatorit in familie cu "Muuunti Aniii!" de la Iulia si cateva prietene apropiate.
Seara am iesit in gashca. Cand am venit acasa am gasit mesaje multe si frumoase care mi-au umplut inima de bucurie si ochii de lacrimi, de la prietene dragi cu care de doi ani impart si bune si rele in alte "mamicitului". Multumesc zuzici dragi!

Ieri, pe 17 iunie s-au implinit doi ani de cand o stiu pe Iulia.
Acum doi ani, pentru mine arata ca doua liniute rosi pe un test de sarcina. De simtit nu stiu ce simtisem pana atunci, poate doar ameteala, des.
Dupa asta, doua trei zile a fost emotie, eram constienta clipa de clipa ce mi se intampla, dar parca nu stiam cum sa reactionez. Lucrurile s-au mai schimbat dupa ce am vazut-o si am primit poza ei la fix 12w. Am pus-o in album si am inceput sa mi-o imaginez in casuta ei.....
Nostalgie simt acum si multumire pentru Dumnezeu.

vineri, 1 mai 2009

Premiu


Am primit un premiu de la ZiColorata, prietena noastra. Ii multumim din suflet!
Si il trimitem si noi mai departe la prietenii nostri: Cupilu, TrompeticaEva si la Moni

joi, 16 aprilie 2009

Evoluam

In ultima luna evoluam, evoluam si iar evoluam.
Cu asa o viteza, incat eu- mama, ametesc.
De la bebelusa care nu concepea joaca fara mama, la piticuta care poate sa se joace o zi intreaga cu Bibi, bebe, biberonul, suzeta, furculita si castronul.
A devenit o "manie" joaca de-a ora mesei.
Insira papuselele pe spatarul canapelei (Bibi, Bebe si Clo'), ia suzeta (uta), biberonul (bibo), furculita (pucuina) si castronul si incepe sa-i indese cu mancare imaginara. Cand vine randul ei nu ezita sa bage furculitza in gura si sa plescaie a satisfactie. Ce sa mai in coace si in colo, e gurmanda inascuta.
Nu stiu daca are legatura cu ora mesei, dar obligatoriu Bibi este pusa la olita de cateva ori bune pe zi. Stie ea ce stie, ca Bui mai incerca sa o imprieteneasca cu olita, fara succes. Eu merg pe premisa ca e mai apetisanta cu pampers (din spate)!




Alta nebunie a evolutiei de la bebelusul ce l-am avut pana acum, la copilasul in care s-a transformat, e dezbracatul papusilor. De la cele mai mari pana la cele mai mici, nu se lasa pana nu raman sarmanele in fundul gol. Apoi vine partea frumoasa cu imbracatul, exerseaza dar nu ii iese!

Orice amarata de revista e material didactic pentru Iulia. Ia revista, brosurua sau cartea de colorat la rasfoit, ca un om mare. Sta ce sta, da de cate o poza cu ceva cunoscut si incepe: be-be, ca-ta (casa), min-dea (mingea), uuus (urs), bang-bang (balon), co-co (cocosh) si lista poate continua.... caci revista sunt pline de poze. Stau o ascult, fara sa par ca sunt atenta, doar cand mai zice cate un cuvant de neinteles, ma uit sa mai invat cate ceva.
Cand nu le stie si vrea sa le afle, ma striga ma-mi, maaa-mi. Si ma conformez.
De cateva zile imi tot arata portrete de femei, la inceput mai in gluma le ziceam pe nume: andreea raicu, mihaela radulescu, sexi braileanca, zavoranca...apoi m'am plictisit si ii zic generic: o fata, o doamna, exasperata... o tanti :)).
Si incepe fata noastra intr-o zi sa ne arate la televizor o persoana de sex feminin si striga insistent : "da-na", "da-na". Dana e matusa mea si una din persoanele preferate de ea. Ii zic sotului, cred ca ii e dor de Dana si o aseamana cu orice blonda.
Confuzia continua peste cateva minute iar: "da-naaa" la alta si tot asa incat Dana era la noi ba tanara, ba batrana, ba blonda ba roscata. Pun mintea la contributie si imi dau seama ca "da-na" e de fapt "doamna". Toate bune si frumoase mergem pe la Bui (mama). Si incep sa o laud, "Uite mama ce stie Iulia..". Mama incantata la maxim ce nepoata desteapta si ce vocabular vast... si incepe sa rasfoiasca o revista, si incepe: "tan-ti"... eu bag de seama si inteleg din prima la ce se refera. O las asa si da Iulia de o alta "tan-tiiii" si ne-o arata disperata.
Mama zice "Nu Bui, nu e tanti, e doamna". Se uita mirata si ma intreaba: "cine-o fi invatat-o cu tanti ca suna urat, mai frumos era cu da-na".
Ii raspund: "mama sincera sa fiu, cred ca eu sunt de vina, zi merci ca nu poate pronunta toate cuvintele ca altfel toate femeile erau Mihaela Radulescu, Zavoranca, Andreea Marin sau mai stiu eu ce nume i-am spus?"
Si acum intre patru ochi, ca n-am apucat sa o mustruluiesc: "Bine Iulia, cum ne fu vorba de acasa? Una exersam si alta recitam?"

Si cand vine vorba de preferintele culinare evoluam. Dupa masa de obicei, inafara pe "pa-pa" (apa) nu mai cerea nimic. De cateva zile a pus-o ... nu stiu cine pe Bui sa-i dea cozonac. Si cere fata intr-una co-na-naaa, co-na-naa cu o voce cat mai milogoasa, fireste.
Dimineata o intreb mereu: "ce vrei mama sa mananci azi?", aiurea, intreb si eu pentru conversatie, oricum eu sunt nutritionistul sef. Invariabilul raspuns vine pitigaiat si pofticios de pe buzitele ei: "oou". Si ca sa rasucesc cutitul mai tare in rana, (dupa ce ca in meniu sunt cereale) o intreb: cate mananci: unul - si ii arat un deget sau doua si arat doua degete.
Pitigaiat si sfios raspunde "dooo". :)) Nu va imaginati ca are notiuni de matematica, discutia e indelung exersata cu matusa Daniela, care asa catadicseste ea ca e haios sa glumeasca si sa nesocoteasca poftele Iuliei.

Azi dimineata, pe la 5 a reusit sa ne alunge somnul de tot, si mie si taticului ei.
O aud cum striga, parca in vis: Buiii, Buiii. Sar intr-o secunda langa patut, o mangai pe spate si ii spun "mami e cu tine!" Deschide somnoroasa ochii si zice: "ma-miii" pauza 2,3 secunde, "ui (Iulia)" si iar pauza 2,3 secunde "ptic" (laptic).
Ma intorc cu gura cascata la taica-su: "ai auzit?" iar el somnoros: "face propozitii???" :))
Nu ne-a mai luat somnul apoi.... e prima data cand zice cuvinte una dupa alta cu sens.

Azi am dus-o la biserica, noi la spovedit si ea la impartasit. Cumintenia pamantului in biserica, cu ochii la toate icoanele, arata de mama focului o icoana cu Maica Domnului si striga "mama-nana", spre deliciul enoriaselor. A primit colac de pomana si nu s-a lasat pana nu l-a "inceput" inainte sa iese din biserica. Apoi am cantonat-o la mama, deh...aveam si eu nevoie de curatenia de Paste, si de coafor.
Cand vin, Bui mandra ma pune s-o intreb unde a fost. "Unde ai fost mama azi?" "Popa". "Si ce-ai facut acolo?" (o invatase Bui sa zica ca a baut vin dar nu i-a iesit :)) ). Mi-a raspuns: "Mama-nana". N-a retinut ea bine, dar a improvizat.

Vine Pastele, al doilea Paste cu Iulia!
Poate ii aduce Iepurasul ceva, poate nu, depinde de curier...un lucru e sigur, o sa manance "oou" si o sa-i mearga tare bine la burtica.

vineri, 10 aprilie 2009

Amintiri

Am avut o seara plina de amintiri!
Am vorbit asta seara cu o buna, foarte buna, una dintre cele mai bune prietene pe mess.
Candva, nu demult tare, eram nedespartite, am petrecut mult timp impreuna impartind si bune si rele, si au fost destule de impartit.
De vre-o doi ani o vad rar, a plecat din tara si vacantele ei in Romania ni se par prea rare si prea scurte. Asta e singurul lor defect. Caci in rest profitam de ele cat putem.
Tinem legutura costant si ne trimitem mesaje si emailuri uneori stufoase, uneori melancolice, alteori concise sa anuntam strict schimbari din vietile noastre.
Asta seara am avut o convesratie lunga cu cate in luna si in stele. Tema principala amintiri si poze. Nu stiu din ce sertarel al sufletului sau al biroului ei a scos niste poze, care au dezlantuit amintiri si povestiri si rememorari de nu nu mi-as mai lua gandul si ochii mintii de la ele.
Nici n-am "schimbat prefixul" varstei si deja ne-am trezit vorbin de 'cat de tinere eram'.
Ma ia rasul, cand ma gandesc cum vor decurge conversatiile peste 10 ani. Numai Dumnezeu sa ne ajute, caci sigur impreuna vom fi si atunci.







N-am avut surori, dar am avut prietene care mi-au mers la suflet.
Multumesc lui Dumnezeu ca nu prea stiu ce inseamna dezamagirea in prietenie.
Ea e Andu. Si n-o sa uit niciodata cum chiuleam de la facultate si mergeam sa beau cafea la ea acasa (ce dimineti senine!), noptile de chat, n-am sa uit cum intr-un timp eram vecine si mai dadea o fuga in mijlocul noptii cu rucsacul in spate (stie ea de ce!), nici diminetile chill pe canapeaua verde (de la Pacha), vacantele la munte, tortul cu mere, cafelele lungi la S si gasca vesela, saptamanile nebune petrecute la Barcelona (taxi, autostrada :)), iti amintesti?) ,Credeam ca nu o sa zic niciodata asta, dar n-o sa uit niciodata lungile scrisori de la Paris si dulcea revedere.
Tampenii mici, tampenii mari, prietenie si caldura. Asa definesc eu prietenia noastra.



Acum e departe, dar e fericita ;)