Ce bine ca ne-a provocat prietena
Irina impreuna cu Mateias la o povestioara despre ce mai stiu bebelusii nostri sa faca!
De ceva timp, pe Iulia a invatat-o matusa Daniela cine e Pinocchio. O marioneta frumoasa foc a devenit punctul de atractie maxima, pentru cateva zile.
Toata ziua rasuna in casa intrebarea 'Si...unde e Pinocchi?'. Iulia isi intorcea imediat privirea spre locul unde statea marioneta agatata si timid isi intindea aratatorul pufos spre ea.
Bucurie mare, si mandrie cat cuprinde. Aplauze, sarutari si imbratisari, ...ce sa mai, zile de sarbatoare.
Incet incet ne-am ales alte repere, o icoana, un tablou, flrile din gradina, o jucarie. Si am vazut ca merge. Le memoreaza si le recunoaste imediat cum o intrebi.
Intr-o zi o intreb asa din senin 'Iulia, unde e tata? Tatal tau?' Se uita putin in jur, desi tata era aproape apoi se uita la el si isi duce degetelul aratator chiar pe pieptul lui.
M-a emotionat asa de tare!
Vine imediat intrebarea adresata de tata, 'Dar mama'? Unde e mama?' Si simt imediat degetelul la mine pe obraz. A fost emotie asa mare, ca aceeas pe care am simtit-o la primul 'MAMA'.
Din ciclul 'Ce mai stie sa faca Iulia' as mai aminti aprins - stins lumina. Stinsul luminii face parte din ritualul de culcare. O au in brate si mergem la intrerupator. Ii zic mereu ca are onoarea sa dea stingerea.
Se ridica in picioruse sprijinita de diverse obiecte si merge cu aceeasi placere si busilea dar si de manuta.
Stie sa faca semnul de pa-pa din manuta (tare frumos si caraghios in acelasi timp - o miscatie de rotire a palmitei), cel mai adesea cand pleaca cineva. Mai greu atunci cand pleaca ea.
Jucam Bau aici- Bau aici. Cel mai tare imi place ca a invatat sa ne provoace la joaca. Isi ia paturica si si-o pune pe fata. Sta asa cateva secunde apoi o da jos si se pune pe chicotit.Repeta gestul pana o vezi si te prinzi in joc. Veselie mare la noi in casa.
Multumim
Irina, cu gandul la viata de zi cu zi alaturi de copii nostri uitam sa facem bilantul progreselor si sa ne umplem inimile de mandrie!
