22 iunie, La multi ani Sara!

Sara are 4 ani, e o brunetica frumoasa si zglobie pe care Iulia o striga toata ziua.
"Sa-laaa, Saaa-la!" Se vad zilnic in parc, se imbratisaza, se pupa, se dragalesc. Cred ca pentru Iulia a devenit un ideal. Orice intrebare referitoare la jucarii, rochitze si alte nebunii de-ale fetelor are un raspuns invariabil din partea Iuliei, "Sara".
Pe 22 iunie am fost la party-ul Sarei.
Au fost copii mai mari, pe care micuta noastra ii studia indeaproape

Se pregateste sa imite tot ce vede, si dupa mocuta va dati seama ca e o pozna


Cand ii explic ca nu are voie, face pe suparata.

Imi pare rau ca nu am mai multe poze, si cu dragalasa sarbatorita si cu tortul si restul invitatilor.
Am uitat camera acasa si astea sunt pozicile care le-am primit.
Updatez daca mai primesc poze.

Poezii in casuta noua

Primul post in "casuta" noua!
Multumesc Lala si piticilor ei care i-au lasat timpul disponibil pentru a face asa lucruri frumoase!

La cererea audientei pun textele poeziilor de care va vorbeam mai jos:

Catelus cu parul cret
Catelus cu parul cret
Fura rata din cotet.
El se jura ca nu fura
Si l-am prins cu rata-n gura.

Pisicuta
Pisicuta pis, pis, pis
Te-am visat azi noapte-n vis
Te spalai, te pieptanai,
Funda rosie-ti puneai.
De frumoasa ce erai,
mai frumoasa te faceai!

Tica, tica
Tica, tica, tica,
M-a certat mamica,
C-a mincat pisica
Toata mancarica.
Si-am plecat la scoala
Cu burtica goala.

Si acum cantecelul - poezie

Muc cel Mic
Muc, Muc, micuţule Muc,
Hai la joacă nu sta cuc!
Casa ta e mare, mare,
Capul tău pereche n-are
Uriaş ca un ceaun,
Muc, piticul nostru bun.

Iulia si poeziile

Tot timpul am considerat chestia asta cu poeziile si copii invechita si chinuitoare.
Prin parc, in vizita sau cu cine stie ce ocazii mamicile isi puneau prichindeii sa recite poezii. Aveau, n-aveau chef mititeii, recitau ca sa-si poata apoi vedea de treaba linistiti.
Imi pusesem eu in gand sa nu fac asa niciodata.
Mereu cand zic "niciodata" nu imi iese.

De cand era mica am inceput sa-i recit poezia cu "Pisicuta, pis,pis, pis" (caci am repertoriu bogat :))). Avea Iulia cateva luni cred si nu i-o spuneam ca sa o invete, departe de mine gandul asta. I-o spuneam pentru ca mi se parea ca i se potriveste, ca e haioasa. O personificam poate inconstient cu Pisicuta.
Si am persistat cu recitatul. Periodic mai imi mai aminteam de Pisicuta si ne mai amuzam.
Acum vre-o luna, intr-o zi de-a ei cu limbarnita am deslusit "funda losie punea".
Stau pe ganduri, parca nu imi venea sa cred urechile.
O intreb: "Mama, spui poezii?"
Si incep eu: "Pisicuta......" si ea: "Pis, pisss"
Continui: "Te-am visat azi noapte-n....." si ea: "vis"
Si asa continuam pana aproape de final, cand preia conducerea si zice: "De umoasa ce ai,
Mai uasa ai" (varianta originala pentru cine nu o stie: "De frumoasa ce erai, mai frumoasa te faceai")
Nu stau mult pe ganduri, imi amintesc ca i-am mai spus si "Catelus cu parul cret".
Si incep: "Catelus cu parul..."si vine completarea "cret".
Si o recitam si pe asta impreuna.
Doua poezii deja, si n-am sunat pe nimeni sa dau vestea. Sun pe taica-su. Nu ma crede, rade si zice ca exagerez. Ii promit demo dupa-amiaza. Sun pe Buni, ma crede din prima si e mai emotionata ca mine.
Domane - ma gandesc, am imbatranit, m-am sonat sau fie-mea a inceput sa spuna poezii si eu ma umflu in pene? Nici nu stiu care parte ma mira mai tare, dar partea cu Iulia ma si induiosaza, uitandu-ma la ea cat e de mica, si-mi face si inima sa salte de bucurie, cat mi se pare de isteata.
Pana seara am inceract sa-mi amintesc ce-i mai spusesem si au mai iesit doua poezioare: "Tica, tica" si "Muc cel mic".
So, Iulia spune patru poezii. Cu ajutor ce-i drept.

Mai si Iunie

Absenta lunga, o gramada de lucruri pe care as fi vrut sa le 'notez' pe blog si pe care sper sa nu le uit.

In mai as nota in ordine cronologica:
Iulia merge, alearga, singurica! Wow, credeam ca nu o sa mai spun asta odata. Eram asa nerabdatoare sa-mi vad iubita zburdand singurica prin toata casa incat nu m-am plans deloc de febra musculara, durerile de spate si alergatura luata in zilele imediat urmatoare. :)) n-am facut-o atunci, hai sa nu o fac nici acum.

Pe 22 mai am sarbatorit 14 ani de cand eu si taticul Iuliei suntem impreuna.
Am petrecut toata dupa amiaza impreuna, am iesit in parc, am ras mult, gandindu-ne ce era in mintea noastra cu 14 ani in urma si ce e in bratele noastre acum.
Seara terminata intr-un pub cu niste prieteni.

Pe 26 mai l-am sarbatorit pe taticul Iuliei. Toata ziua mititica noastra a tinut-o numai in "Muuuunti Anii","Muuuunti Anii" si aplauze. Asa a inteles ea sa-si sarbatoreasca taticul. Cu o zi inainte am fost impreuna sa-i luam cadou. I'am tot spus ca e cadoul pentru tati, asa convingatoare am fost incat seara cand a revazut plasa in dormitor, a tinut sa-i faca surpriza singurica. A tras plasa pana la pat unde era tati, a scos cadoul si a inceput: "cadau....caaaadau!"
Ce puteam sa mai zic,
Multumesc Iulia, mi-ai facut-o anul asta! :))

Am incheiat luna Mai in plimbari lungi si dese, amandoua si uneori si cu tati.

Luna Mai e luna mea: acum 14 ani imi cunosteam jumatatea, iar acum doi ani Iulia era cu noi (in burtica)!

Iunie
Am sarbatorit-o pe Iulia de ziua copilului, cadoute si tortulet, casuta, tobogan, leagan, rasfat maxim intr-un cuvant!

Pe 12 iunie am schimbat prefixul.
Toata lumea ma intreba soptit: "Si....cum e la 30?"
Cum sa fie, minunat! Multumesc lui Doamne Doamne ca i-am implinit si sper sa mai schimb de 6-7 ori prefixul.
Am sarbatorit in familie cu "Muuunti Aniii!" de la Iulia si cateva prietene apropiate.
Seara am iesit in gashca. Cand am venit acasa am gasit mesaje multe si frumoase care mi-au umplut inima de bucurie si ochii de lacrimi, de la prietene dragi cu care de doi ani impart si bune si rele in alte "mamicitului". Multumesc zuzici dragi!

Ieri, pe 17 iunie s-au implinit doi ani de cand o stiu pe Iulia.
Acum doi ani, pentru mine arata ca doua liniute rosi pe un test de sarcina. De simtit nu stiu ce simtisem pana atunci, poate doar ameteala, des.
Dupa asta, doua trei zile a fost emotie, eram constienta clipa de clipa ce mi se intampla, dar parca nu stiam cum sa reactionez. Lucrurile s-au mai schimbat dupa ce am vazut-o si am primit poza ei la fix 12w. Am pus-o in album si am inceput sa mi-o imaginez in casuta ei.....
Nostalgie simt acum si multumire pentru Dumnezeu.