La multi ani bebe Lucas!

Copil singur fiind la parinti, mi'am iubit si imi iubesc prietenele mult, foarte mult, aproape ca depind de ele si de afectiunea lor.
Candva, acum mult ani, era numai Marci. Era cea mai buna prietena a mea si singura.
Acum suntem o gasca mai mare, ne iubim la fel de tare, dar nu mai avem timp sa ne vedem asa des.
In ziua cand am aflat ca Iulia e in burtica, cu mine, Marci era plecata peste ocean. Am deschis laptopul si i'am scris pe messenger: 'esti?'. Era on. Si i'am dat vestea, ceva de genul asta: 'hai sa'ti spun una... sunt insarcinata!'
Si ce credetzi ca mi'a raspuns? 'Hai sa'ti spun si eu una, nici mie nu mi-a mai venit...'
Doamne, era de necrezut, nu vorbisem despre asta, nu planuiam sa avem bebelusi, cred ca DoamneDoamne a vrut sa ne faca acelasi cadoua la amandoua odata, frateste sa ne imparta bucuria de a fi mamici.
Am nascut la 9 zile diferenta una de alta, eu pe 12, ea pe 21.
Si de atunci sentimentele noastre una pentru cealalta au trecut in 'next level'. Erau de doua ori mai puternice. Era de doua ori mai mare interesul. 'Ce faci, ce face bebe?'
De multe ori sunam si ii spuneam ca e singura persoana din universul asta care ma poate intelege. Pentru ca si ea trece prin asa ceva. Am plans, am ras, ne'am ingrijorat una pentru alta.
Astazi Marci l-a sarbatorit, putin mai tarziu, pe bebe Lucas.
Am fost la party, ne'am distrat, ne'am jucat, ne'am pupat, ne-am fatait printre castelute si jucarii.
Si parca nu mi se parea real ce traiesc. Parca era magie, prea frumos sa fie adevarat.
Eram amandoua, vedele, spunandu-ne aceleasi dragalasenii ca si acum 14 ani, dar eram cu ei in brate. Am avut un moment, cand parca cineva m-a trezit dintr-un vis si atunci am realizat ca o am pe Iulia si Marci il are pe Lucas.
La multi ani Lucas!