Mai si Iunie

Absenta lunga, o gramada de lucruri pe care as fi vrut sa le 'notez' pe blog si pe care sper sa nu le uit.

In mai as nota in ordine cronologica:
Iulia merge, alearga, singurica! Wow, credeam ca nu o sa mai spun asta odata. Eram asa nerabdatoare sa-mi vad iubita zburdand singurica prin toata casa incat nu m-am plans deloc de febra musculara, durerile de spate si alergatura luata in zilele imediat urmatoare. :)) n-am facut-o atunci, hai sa nu o fac nici acum.

Pe 22 mai am sarbatorit 14 ani de cand eu si taticul Iuliei suntem impreuna.
Am petrecut toata dupa amiaza impreuna, am iesit in parc, am ras mult, gandindu-ne ce era in mintea noastra cu 14 ani in urma si ce e in bratele noastre acum.
Seara terminata intr-un pub cu niste prieteni.

Pe 26 mai l-am sarbatorit pe taticul Iuliei. Toata ziua mititica noastra a tinut-o numai in "Muuuunti Anii","Muuuunti Anii" si aplauze. Asa a inteles ea sa-si sarbatoreasca taticul. Cu o zi inainte am fost impreuna sa-i luam cadou. I'am tot spus ca e cadoul pentru tati, asa convingatoare am fost incat seara cand a revazut plasa in dormitor, a tinut sa-i faca surpriza singurica. A tras plasa pana la pat unde era tati, a scos cadoul si a inceput: "cadau....caaaadau!"
Ce puteam sa mai zic,
Multumesc Iulia, mi-ai facut-o anul asta! :))

Am incheiat luna Mai in plimbari lungi si dese, amandoua si uneori si cu tati.

Luna Mai e luna mea: acum 14 ani imi cunosteam jumatatea, iar acum doi ani Iulia era cu noi (in burtica)!

Iunie
Am sarbatorit-o pe Iulia de ziua copilului, cadoute si tortulet, casuta, tobogan, leagan, rasfat maxim intr-un cuvant!

Pe 12 iunie am schimbat prefixul.
Toata lumea ma intreba soptit: "Si....cum e la 30?"
Cum sa fie, minunat! Multumesc lui Doamne Doamne ca i-am implinit si sper sa mai schimb de 6-7 ori prefixul.
Am sarbatorit in familie cu "Muuunti Aniii!" de la Iulia si cateva prietene apropiate.
Seara am iesit in gashca. Cand am venit acasa am gasit mesaje multe si frumoase care mi-au umplut inima de bucurie si ochii de lacrimi, de la prietene dragi cu care de doi ani impart si bune si rele in alte "mamicitului". Multumesc zuzici dragi!

Ieri, pe 17 iunie s-au implinit doi ani de cand o stiu pe Iulia.
Acum doi ani, pentru mine arata ca doua liniute rosi pe un test de sarcina. De simtit nu stiu ce simtisem pana atunci, poate doar ameteala, des.
Dupa asta, doua trei zile a fost emotie, eram constienta clipa de clipa ce mi se intampla, dar parca nu stiam cum sa reactionez. Lucrurile s-au mai schimbat dupa ce am vazut-o si am primit poza ei la fix 12w. Am pus-o in album si am inceput sa mi-o imaginez in casuta ei.....
Nostalgie simt acum si multumire pentru Dumnezeu.