Corespondenta Mai 2008- catre prietena mea C, viitoare mamica.
E luna mai. Luna in care mi se intampla lucruri minunate. Acum aproape 13 ani imi cunosteam iubitul, iar acum aproape un an a fost conceputa Iulia.
Asta stii.
Dupa trei luni si ceva, ma apuc de scris. De nenumarate ori am avut impulsul de a o face dar nu mi’am gasit timp si cuvinte.
Cuvinte pe masura nu mi-am gasit nici acum, si nu cred ca exista sa poata exprima bucuria ce ti-o aduce “viata careia i-ai dat viata”.
Noua luni in care constientizezi sau nu ce ti se intampla. Noua luni in care ar trebui sa-ti dai seama ca nu mai esti singura nicio clipa. Realizezi sau nu.
Ar trebui sa o faci pentru ca cele noua luni trec atat de repede incat nu ai timp nici sa respiri.
Am avut o sarcina usoara, cu multe ganduri, planuri si declaratii de iubire.
A venit momentul….mai mult sau mai putin ales de Iulia, dar stiu sigur ca a fost ales de Dumnezeu. Pentru ca nimic nu e intamplator.
Privesti cu frica ziua aceea si poate ai si de ce. Dar in scurt timp, orice urma de groaza dispare.
Privesc cicatricea din slip ca pe cel mai mare semn de dragoste si noroc. Doamne-Doamne a trimis Iulia la noi, si tot el a hotarat ca ea sa vina “pe acolo”. Sunt poate femei care ar vrea ca “semnul” sa dispara, insa eu imi doresc sa ramana acolo pentru totdeauna, pentru a-mi aminti ca de acolo a venit fericirea noastra.
Ne implica pe toti trei, dar e la mine. Sunt norocoasa!
………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Nu e senzatie mai placuta ca alaptatul. Simti ingerasul atat de aproape de inima, intr-o imbratisare perfecta, si stii ca de acolo vine “viata” pentru el.
Simti ca tu si numai tu esti persoana de care are nevoie. E un act vital, care ar trebui fcut de toate mamele din lume. Nu exista nimic in lume care sa exprime dragostea, grija si dependenta dintre o mama si ingerasul ei, mai bine decat alaptatul. Atunci tot universul se opreste. Esti tu si bebelusul. Si atat!
Am gustat din aceasta minune, dar prea putin in comparatie cu cat mi-as fi dorit. Va ramane regretul vietii mele.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Cu drag, S
Prietenei mele A, cu toata dragostea de care mai sunt capabila.
De cand ma stiu imi “consiliez” prietenii. Pe divers probleme, in diverse situatii…si asta nu din experientza mea (pt ca problemele lor o depasesc demult) ci din darul de a’i asculta si de a putea intoarce situatia pe toate partile, cautand “buba” si in gradina lor nu neaparat in a altora.
Acum cateva zile ma suna buna mea prietena A, as putea’o numi cea mai buna, dar nu stiu pe ce criterii sa o numesc “cea mai buna”…dupa bunatatea sufleteasca? dupa compatibilitatea cu mine? dupa cat ma ajuta uneori sa ma regasesc, dupa cat imi imprumuta din exuberanta ei? Nu stiu cum sa o cataloghez asa ca o numesc “buna mea prietena” si pt mine e cea mai buna exprimare.
Avea o prblema si nu stia de unde s’o apuce. Acum cateva luni,dupa o lunga relatzie cu iubitul, au hotarat sa puna punct. Nu mai erau compatibili in aspiratii si astfel nu intrevedeau niciun viitor impreuna.
Simpla ca buna ziua situatia. Dupa cateva luni, in care si’ar fi doit cu ardoare ca el sa’i urmeze drumul, sau macar sa urmeze un drum care sa nu’l “inchida” pe al ei…a sosit momentul cel mare. Impacarea. El e dispus sa se schimbe, s’o ia de la inceput numai ca are nevoie de ea sa’l “indrume”…sa poata fi persoana de care ea are nevoie.
Si vorba cartzii - “ai grija ce iti doresti, si cum reactionezi cand ti se intampla” (n.m. “Pe touri”)….buna mea prietena s’a trezit in fatza unei situatzii care o depaseste.
Responsabilitatea de a crea dintr’un om care pana mai acum ceva timp avea ganduri,trairi si aspiratzii personale, un produs 100% al tau o apasa prea mult. Nu crede ca i’ar placea si nici nu crede ca ar putea trai toata viatza alaturi de ceva ce poate fi modelat de la o zi la alta, fara acea scanteie de personalitate ce te poate surprinde, ce’ti poate aprinde tzie in suflet un foc, care sa nu se stinga niciodata. Pasiunea. Da, pasiunea evocata spre exemplu de Eliade pentru Maitreyi. Nu e prea indrazneata ca o vrea…e in firea noastra ca oameni sa n dorim perfectiunea.
I’am dat un sfat. Sa aiba rabdare cu el, cu sacrificiul pe care vrea sa’l faca. Sunt poate oameni in lumea asta care renunta la ei, in favoarea altora. Nu sunt multi, dar ea are unul in fatza.
Pentru binele ei, dar si al lui, sa nu inerce sa’l schimbe. Nu aduce nimic bun pentru niciunul dintre ei.
Accespta’l asa cum este, e mai usor decat sa’l accepti ca pe produsul tau!
